Love in the time of cholera

Sau mai bine zis cartea bate filmul. E foarte interesant sa te uiti la un film dupa ce ai citit cartea pentru ca poti sa faci o paralela cam de genul asta:

Mi-a placut:
-ca filmul urmareste fara abatere firul central al romanului; a fost o buna ocazie pentru mine sa imi fixez bine in memorie actiunea cartii;
-replicile vaduvei lui Nazaret in timp ce facea dragoste cu Florentino; vorbea numai de defunctul ei sot in timpul respectiv ;;) :"Niciodata nu am stat in acelasi pat cu cineva in afara de sotul meu(:-j). Acum el e intr-un sicriu, sub pamant (8-X). Sunt atat de fericita (:x)! Sunt fericita pentru ca abia acum stiu sigur... unde e cand nu e... acasa (=)))!"
-ca nu s-a omis episodul in care Florentino scria scrisori de dragoste indragostitilor din parc si a ajuns in felul asta in situatia de a scrie un raspuns la o scrisoare scrisa tot de el ;)) ba chiar a adaugat "este o scrisoare foarte frumoasa";
-ca Sara Noriega cea din film nu este atat de grasa precum mi-am imaginat-o eu cand am citit cartea; ramasesem cu um fel de sentiment de dezgust fata de acea relatie amoroasa (una dintre cele 622 @-) notate in caiet cu titlul "FEMEI");
-ca nu s-a omis mica discutie despre dragostea divizata;
-asemanarea izbitoare dintre personajul principal al filmului pe la 50 de ani si Garcia Marquez, autorul cartii;
-quote: "Dupa 53 de ani, 7 luni, 11 zile si nopti, inima mea era, in sfarsit, multumita. Si am descoperit, cu mare bucurie, ca viata, si nu moartea este cea care nu are limite."

NU mi-a placut:
-ca au sarit peste inceputul din carte in care doctorul Urbino descopera moartea unui prieten de-al lui, otravit cu cianura de aur, otrava celor care se sinucid din dragoste si care are miros puternic de migdali. Cel care se sinucisese jurase in tinerete ca nu o sa moara de batranete. Avea 60 de ani...
-ca in film nu apare partea in care, dupa ce este cutremurat de frumusetea Ferminei si apoi bea niste rachiu de ananas cu tatal acesteia, tanarul Juvenal se intoarce acasa si, sub influenta acelei stari de beatitudine, se priveste in oglida. Autorul spune: "Cand s-a privit in oglinda a vazut ca pana si imaginea lui se gandea tot la Fermina Daza". Fraza asta mi-a placut cel mai mult din toata cartea :X
-ca atunci cand o prinde de mana pe Fermina si o strange de degetul mijlociu nu se pomeneste ca acela este degetul inimii (asa se zice in carte). Acel moment a fost cel in care ea il accepta pe doctor si intr-un film despre dragoste astfel de amanunte nu ar fi trebuit omise;
-as fi vrut ca si filmul sa se termine cu cuvintele "Toata viata!"

In concluzie, Gabriel Garcia Marquez este si va ramane scriitorul meu preferat :X