de Nichita Stanescu 2

Strigarea numelui

Eu i-am aratat ei o piatra verde
si am rugat-o sa nu plece.
Eu i-am aratat ei un cal cu sapte sei
si i-am spus: nu pleca!
I-am aratat o piatra zemoasa si i-am spus:
Mananc-o si nu pleca, nu pleca!
Pe fiul tatalui meu i l-am aratat ei.
I-am spus: uite ce tata frumos am!
Ramai si nu pleca!
I-am aratat un trifoi cu patru capre;
o inima cu doua trupuri;
o pasare care zbura inlauntrul oului
si i-am spus: nu pleca tu de la mine!
Dar ea
a plecat pentru ca incepuse sa plece.
Am strigat dupa ea:
Spune-mi macar cum te cheama, daca pleci,
spune-mi macar cum te cheama!
Ea
si-a intors numai atata chipul
cat sa-i fie profil peste umar,
si-a spus ceva din care am auzit
daca am auzit...
mie singuratecului mi s-a parut
ca mi-a zis:
A venit toamana, e timpul ca indragostitii
sa stie numele iubitelor lor-
dupa cum frunzele cand soarele le bate
banuiesc ca au umbra...!
Cred ca umbra era cuvantul pe care
l-am deslusit,
inainte de a pleca Umbra.
Iubita mea.
Iubita frunzelor...

poezie din ciclul colturi indoite.

Read more...

Somn supraetajat

Visam ca dorm si ca visez cum urc niste scari care nici macar nu erau scari. Urcam clapele unui pian cu pasi grabiti. Imi si imaginez cum ar arata notele pe portativ, 2 cate 2 legate intr-un timp. Lipsea ceva totusi. Si atunci te-am vazut alunecand esor pe coarda unei viori. Eu urcam, tu alunecai... eu am grabit pasul si am mai umplut 3 pagini de note, dar vioara era din ce in ce mai abrupta... ne vom intalni vreodata?
M-am trezit exact inainte sa se termine melodia. Pe masa de langa pat tigara inca fumega in scrumiera iar cafeaua parea neatinsa. Stai putin... eu nu beau cafea si nici nu fumez. E bine, inca dorm :)

Read more...

nonMuse

Imi place blogul asta pentru ca e al meu si pentru ca il am de multa vreme. E fratele meu mai mic si de-abia astept sa faca 7 ani ca sa il dau la scoala. Si imi place sa scriu pe blogul meu. Foarte mult. Insa in ultima vreme nu prea am scris multe chestii. Si nu pentru ca nu am timp de pierdut vremea pe net, ci pentru ca ma aflu intr-o pana de inspiratie.
Am nevoie de o muza. O muza altceva decat muzica celor de la Muse. O muza altceva decat orice melodie de la orice formatie.
Dar muzele sunt rare!

Read more...

20 de ani, 2 luni, 5 zile si 21 de ore

As vrea sa pot scoate tot nisipul din clepsidra si sa intru chiar eu, divizat in milioane de particule cuantice, in interiorul timpului de sticla. Sa ma impart si apoi sa ma adun. Sa vada si timpul mer cum e sa ramai mereu in urma, sa vada si timpul meu cum e sa nu iti ajunga nisipul sa faci ceea ce ai vrea (inconstient) sa faci, sa vada si timpul meu, din exterior, cum e sa intorci clepsidra pentru a o lua de la capat si nu pentru a continua de unde ai ramas.
Ce dulce razbunare ar fi!

Read more...

Black Holes And Revelations

In ceata am invaluit imaginea ce prinde glas acolo unde doar ecoul raspunde unui alt ecou nascut din tacere.
In ceata mi-am inecat irisul si i-am topit culorile in varful pensulei ce urma sa raneasca panza ta cu contur asimetric.
In ceata am alergat cu viteza universului ca sa nu te pierd...
In ceata... nu mi-a placut de fapt decat un bec ce invaluia totul intr-o perdea de lumina rosie, difuza, intr-o dimineata britanica, in timp ce copii mergeau la scoala.

Muse - Hoodoo

Read more...

Istoria se repeta:

Anul asta nu a adus nimic nou in ce priveste partialele. Nu am invatat nimic, dar nu e problema. O sa iau examenele in sesiune dupa, in medie, cate 3 zile de invatat la cantina, departe de calculator.
Si istoria tinde sa se repete si in ce priveste sarbatorile... acum ma aflu in perioada in care imi fac oarece iluzii ca o sa fie fain, ca or sa vina copii sa cante colinde si eu o sa ascult in timpul asta "it's a punk rock christmas", ca o sa ninga, ca o sa ma tavalesc in zapada si o sa ma plimb pe strazile (sau drumul) luminate de beculetele instalatiilor ce impodobesc brazii de dincolo de geamuri, ca o sa fie frig, cer senin, luna plina si eu o sa port la gat un fular mare, cu dungi colorate...
Va zic eu cum o sa fie: nu o sa ma trezesc de dimineata sa ascult colindatorii, de nins nici vorba, iar de revelion o nici macar nu o sa ma imbat (poate daca as reusi ar fi super) si pe la 4 o sa fiu singurul care sare ca dementul pe punk-rock. O sa ma duc acasa la 7 dimineata si o sa dorm pana la 10 si cand ma trezesc in camera o sa fie frig si o sa dau drumul la televizor...
V-am spus eu, se repeta... e recursiva!

Read more...

17 ianuarie...

O zi obisnuita a anului, mai mult sau mai putin mijlocul iernii, transformata intr-o primavara timpurie de ceva vreme, parca de-o varsta cu mine, parca in ciuda mea...
De-a lungul timpului am retinut 2 evenimente, 2 cutremure mai exact, in 1994 de 6,7 grade si in 1995 de 7,3 grade, deranj zic eu, poate ca ar fi cazul pentru inca unul, sau poate ca a inceput deja in mine...
Nascuti pe 17 ianuarie (dintre cei mai cunoscuti si celebrii in acelasi timp):
Oliver Hardy, interpretul lui Bran din cel mai celebru cuplu comic al istoriei cinematografului: "Stan si Bran", Al Capone, celebru gangster, Muhammad Ali, boxer american profesionist, Jim Carrey, actor canadian de comedie... si eu bineinteles... si ca o ironie a sortii ma regasesc cate putin in fiecare dintre ei :D.
La multi ani lor (care mai traiesc :))) si la multi ani mie, desi, in loc sa ma bucur de eveniment, mai tare imi pare rau ca s-a mai scurs inca un an... si ce daca!!! =))

P.S.: Asta e postul pe care vroiam sa il public pe 17 ianuarie pe la ora 23 si ceva, da nu a mers netul :((

Read more...

Reflectie la inertie

Referitor la a-ti trai viata din inertie, am incercat sa nu spun nimic mai mult, dar nu ma pot abtine. Asa ca ma intreb cum o fi sa ti se intample atat de rar lucruri care sa te bucure cu adevarat astfel incat sa fi obligat sa traiesti pana la urmatorul eveniment de acest fel pur si simplu din emotia de moment, sa iti raportezi mereu viata la ceva din viitor, las' ca vine Craciunul sau Anul Nou peste nush cate saptamani si sa vezi ce o sa ma distrez... Sa traiesti din avantul trecutului poate mult prea indepartat si cu speranta viitorului nesigur... Naspa!

Read more...

Intrebari retorice sau raspunsuri evitate...?

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va faceti atat de rau voi insiva, sa suferiti poate prea tare, doar pentru ca nu ati stiut sau nu ati vrut sa cereti sau sa acceptati ajutorul acelor persoane care ar fi atat de bucuroase sa vi-l ofere, acelor prieteni care spera zi de zi ca va pot fi de folos, ca va pot arata intr-un fel cat de mult tin la voi si voi pur si simplu prin acest refuz cauzati o dubla suferinta? Nu vi s-a intamplat niciodata sa sperati ca o sa primiti intr-un viitor nesigur ceva mult mai bun decat ceea ce vi se ofera concret in prezent si sa simtiti in fiecare zi cum viata se scurge pe langa voi? Nu credeti oare ca veti ajunge sa regretati si poate intr-un moment de disperare sa va multumiti cu mult mai putin decat puteati avea? Nu ar trebui oare sa imi dau seama ca eu, incercand sa schimb ceva, nu fac decat sa ma afund tot mai mult in propriile mele concluzii? Nu vi se pare ca nu sunt singurul?

Read more...