poveste

Am 20 de minute la dispozitie ca sa va spun o poveste. Una frumoasa. Chiar sunt si eu curios ce o sa inventez pentru ca inca nu m-am gandit la nimic.

Pai, era odata, mai bine a fost, deci a fost odata o piatra. De ce o piatra? Habar nu am. Asa mi-a venit. Si piatra asta statea si ea ca toate pietrele pe marginea unui drum de tara (imaginea asta mi-a venit in minte gandindu-ma la satul meu natal ;))) si era calcata in picioare de toate animalele (oamenii) care treceau pe acolo. Tot praful din picioarele lumii era aruncat in ochii acelei pietre. Si ea nu protesta. Statea linistita la locul ei, calcata in continuare de nike, adidas, puma, tocuri, cauciuc, fier, materie moarta. Singura consolare a pietrei era vantul care o mangaia si ploaia care ii spala fata.
Ce nu stiau ei era (mai am 10 minute sa gasesc un sfarsit) ca piatra in esenta ei era mult mai tare decat ar fi crezut ceilalti.
Si a venit ziua (sa o numim strategic ziua X) in care piatra s-a ridicat in mana celui care a venit descult inaintea ei. Pentru ca si cei tari in esenta lor au nevoie de cineva cu suflet pur ca sa ii ridice si sa ii arunce cu atat viteza incat tot ce a fost pana atunci sa ramana in urma. Atat de in urma incat sa para ca nici nu a existat decat intr-o poveste spusa la un 5 o'clock la ora 12 noaptea.
A, si nu era ceai, era vin fiert cu scortisoara.
Au expirat cele 20 de minute. Plm.