As vrea sa pot scoate tot nisipul din clepsidra si sa intru chiar eu, divizat in milioane de particule cuantice, in interiorul timpului de sticla. Sa ma impart si apoi sa ma adun. Sa vada si timpul mer cum e sa ramai mereu in urma, sa vada si timpul meu cum e sa nu iti ajunga nisipul sa faci ceea ce ai vrea (inconstient) sa faci, sa vada si timpul meu, din exterior, cum e sa intorci clepsidra pentru a o lua de la capat si nu pentru a continua de unde ai ramas.
Ce dulce razbunare ar fi!
Sunday, March 23, 2008
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comentarii:
eu cred ca timpului nu i-ar pasa atat de mult cat iti pasa tie acum..
Post a Comment