Eram la rascruce cand am intrebat un om ce se sprijinea intr-un toiag batran, eu nu sunt intelept dar vreau sa aflu, daca se poate, care e drumul pe care fugi de iubire? Mi-a zis, tot inainte, dar ai grija la pietre!
Am plecat cu pasi marunti, atenti, pe calea ce mi-a fost aleasa cand m-am impiedicat de coarda sol a unei chitari si am nimerit exact in clapele unui pian. De cand am devenit atat de neindemanatic? Cred ca am lovit si cateva clape din acelea negre in cazatura pentru ca le-am simtit direct in inima durerea alterata. Era o melodie atat de trista, imi amintea de-un bar de noapte, de coltul nostru slab luminat de razele rarefiate de luna, si de geamul mic prin care priveam cantecul greilor. Eu stiu ca greierii stau in pamant, dar stelele vibrau pe-aceleasi note. Triste.
Nu o sa pot continua drumul in felul acesta. Prea multe capcane. Prea multe instrumente care de-abia asteapta sa imi rapeasca o respiratie pentru a metamorfoza acea suflare in alte note triste.
Inima-mi este inca tanara, dar oare cat o sa mai reziste, bombardata din toate directiile de aceasta simfonie a trecutului? Am incercat zadarnic sa o amputez. “Cine nu are inima nu are amintiri” spunea o tanara domnita nascuta din ura pentru dragoste. Sa fie oare chiar atat de usor? Imi vine in minte imaginea pacientilor carora li se amputeaza o mana sau un picior si care inca mai resimt, pentru vreme indelungata, durerea in membrul care le lipseste. Poate o viata intreaga... De unde stiu eu ca inima nu o sa continue sa doara chiar si dupa ce o sa renunt la tot ce presupune ea? De unde stiu eu ca nu o sa doara chiar si dupa ce “am uitat”?
De-abia acum observ ca mergeam pe contrasens. Ce naiv! L-am interpretat gresit pe “tot inainte”. Cu mainile goale, privesc inapoi peste umar si mi se pare ca deslusesc in departare silueta privighetorii de pe gard.
Sa iubesti nu va fi niciodata usor, dar durerea adevarata este sa incerci sa fugi de aceasta durere...
*************************
Pentru a nu se intelege gresit cum ca barbatii nu ar putea scrie despre Cantecul iubirii, am inscris acest post in concursul Blog Power. Multumesc Cri pentru tema, m-a convins sa imi resuscitez blogul dupa aproape 3 ani de repaus.
Fetele au inscris pana acum in concurs urmatoarele posturi:
Nymphetamine
S-o vad si ma linistesc
Sentimente legate de sufletul tau
As fi vrut
El e iubirea
Despre iubire
There are wounds that are not meant to heal at all...
Cioburi si tacere
May the best man win >:)
Read more...
Am plecat cu pasi marunti, atenti, pe calea ce mi-a fost aleasa cand m-am impiedicat de coarda sol a unei chitari si am nimerit exact in clapele unui pian. De cand am devenit atat de neindemanatic? Cred ca am lovit si cateva clape din acelea negre in cazatura pentru ca le-am simtit direct in inima durerea alterata. Era o melodie atat de trista, imi amintea de-un bar de noapte, de coltul nostru slab luminat de razele rarefiate de luna, si de geamul mic prin care priveam cantecul greilor. Eu stiu ca greierii stau in pamant, dar stelele vibrau pe-aceleasi note. Triste.
Nu o sa pot continua drumul in felul acesta. Prea multe capcane. Prea multe instrumente care de-abia asteapta sa imi rapeasca o respiratie pentru a metamorfoza acea suflare in alte note triste.
Inima-mi este inca tanara, dar oare cat o sa mai reziste, bombardata din toate directiile de aceasta simfonie a trecutului? Am incercat zadarnic sa o amputez. “Cine nu are inima nu are amintiri” spunea o tanara domnita nascuta din ura pentru dragoste. Sa fie oare chiar atat de usor? Imi vine in minte imaginea pacientilor carora li se amputeaza o mana sau un picior si care inca mai resimt, pentru vreme indelungata, durerea in membrul care le lipseste. Poate o viata intreaga... De unde stiu eu ca inima nu o sa continue sa doara chiar si dupa ce o sa renunt la tot ce presupune ea? De unde stiu eu ca nu o sa doara chiar si dupa ce “am uitat”?
De-abia acum observ ca mergeam pe contrasens. Ce naiv! L-am interpretat gresit pe “tot inainte”. Cu mainile goale, privesc inapoi peste umar si mi se pare ca deslusesc in departare silueta privighetorii de pe gard.
Sa iubesti nu va fi niciodata usor, dar durerea adevarata este sa incerci sa fugi de aceasta durere...
*************************
Pentru a nu se intelege gresit cum ca barbatii nu ar putea scrie despre Cantecul iubirii, am inscris acest post in concursul Blog Power. Multumesc Cri pentru tema, m-a convins sa imi resuscitez blogul dupa aproape 3 ani de repaus.
Fetele au inscris pana acum in concurs urmatoarele posturi:
Nymphetamine
S-o vad si ma linistesc
Sentimente legate de sufletul tau
As fi vrut
El e iubirea
Despre iubire
There are wounds that are not meant to heal at all...
Cioburi si tacere
May the best man win >:)
